Am descoperit o călauză

Au trecut 10 ani de la ultima mea croaziera. O serie de evenimente de viata, fericite si, mai ales, nefericite, mi-au intrerupt calatoriile pe mare. Dar in anul acesta voi reveni la iubirile mele vechi din adolescenta si tinerete. Voi incepe din nou sa navighez. Dar fiindca sunt batrin si nu mai sunt atit de puternic si neinfricat, mi-am cautat o calauza care sa-mi spuna cu corectitudine unde sa ma duc, cum sa-mi incep calatoria si cit o sa ma coste. In ianuarie din acest an, am gasit un astfel de ghid, m-a chestionat indelung, l-am intrebat si eu care sunt ultimele noutati de pe mare, mi-a raspuns cu competenta, i-am raspuns cu complezenta si, in final, am batut palma. Am hotarit impreuna insa sa ramin vreo 4-5 luni pe uscat si sa incerc sa povestesc despre cele mai emotionante momente petrecute de mine pina acum pe marile lumii. Asa am inceput sa scriu o poveste care se numeste „In cautarea dragonului de apa”. Am scris vreo 2 capitole, acum il scriu pe al treilea dar daca Dvs. veti avea rabdarea sa o cititi, veti descoperi ca in viata fiecaruia dintre noi pot aparea oportunitati neasteptate. Indiferent de virsta, sex, origine, stare civila sau materiala. In fond trebuie sa tinem cu totii seama ca universul este plin de miracole si stelele ne vor calauzi printre ele.

2 gânduri despre „Am descoperit o călauză”

  1. Frumos spectacol! Totusi locul orcilor este in mediul lor natural si nu ar trebui sa fie supuse dresajului, doar pentru placerea primatelor evoluate care suntem…

    Apreciază

Lasă un comentariu