Istoria se repeta. Toti oamenii rationali stiu asta. Si fiindca pretind ca la virsta mea sunt inca un tip rational, voi incerca sa descifez trecutul pentru a prefigura viitorul. Nu voi ataca probleme mari: razboaie, apocalipse, incalzirea globala sau revenirea lui Cristos pe pamint. Sunt prea mic pentru probleme atit de mari. Ma voi margini la un lucru marunt, dar care pentru mine astazi are o chestiune esentiala: vreau sa cumpar o locuinta in urmatoarele sase luni.

Ce vreau sa cumpar ? O casa la sat, undeva in imprejurimile Timisoarei sau un apartament in oras?

Raspunsul la intrebarea aceasta m-a ros multa vreme. Daca in urma cu citiva ani ma socoteam un om plin de energie, capabil sa fac orice munca fizica, descopar acum cind am 72 de ani ca nu ma mai sunt in stare sa intretin o casa la sat, sa muncesc toata ziua in gradina, sa repar tot ce se strica, sa o pazesc de incendii, furtuni, grindina si hoti. Cind ai o casa, ai multe griji. Am constatat chestia aceasta in ultimii sase ani. In fiecare seara ma culcam cu grija zilei de miine. Oare pot stropi vita de vie ? Ploua sau nu ploua? Daca e inorat dimineata,seara va ploua? Cel mai bine ar fi sa nu stropesc, voi tunde in schimb iarba. Buruienile din gazon cresc si pe seceta aceasta cumplita. Oh da, si ceapa trebuie plivita, iar salata trebuie udata…Tot anul trecut am udat salata si am platit 13 lei metrul cub de apa. Acum, in anul de gratie 2025, metrul cub de apa rece costa 17 lei(8 lei jumatate apa si 8 lei si ceva canalul). Nu mai are niciun rost sa muncesc in gradina daca nu am un put forat, fiindca voi plati canalizarea oricum. Apa din furtunul meu se duce direct in pamintul florilor, dar primaria nu ma crede si sustine ca s-a scurs in calul orasului… Vorba lui Socaciu: „Buna tara, rea croiala,/ Mama ei de rinduiala…”

Ani intregi m-am amagit cu munca de gradinar, viticultor si pomicultor. Am investit 4000-5000 de lei pe an intr-o gradina de 700 de mp si am obtinut o recolta anuala de 1500 lei, tocmai in perioada in care culturile mele de rosii, ceapa, salata si castravetii erau la cel mai mic pret de pe piata… Pe deasupra, poamele din pomi au fost foarte slabe in ultimii ani, fie ca au inghetat florile primavara, fie ca le-au halit afidele pe timpul verii. Cu strugurii am dus-o mai bine, dar am diabet si din aceasta cauza nu ii maninc si nici nu ii beau… Singura compensatie a muncii din ultimii 6 ani a fost ca am slabit 10 kilograme in primul an si de atunci lucrind zi de zi am reusit sa mentin aceasta performanta.

Da, hotarit lucru, nu imi trebuie nicio casa. Ar trebui sa-mi cumpar un apartament. Am unul, dar are 4 camere, este mult prea mare pentru mine, o persoana singura fara pretentii mari. Am renovat anul trecut apartamentul cu doua pensii si ceva si apoi l-am inchiriat. Am avut noroc de un chirias bun si vreau acum sa il pastrez. Ma respecta si il respect, un respect care valoreaza lunar 350 de euro brut sau mai precis 300 net.

Nu vreau sa-mi suprim „gainusa care face ouale de aur” , asa ca doresc sa-mi gasesc un apartament de 2 camere in care sa pot locui in restul de viata care mi-a mai ramas.

In 20.06.2025 am pornit cautarea. Mi-am inceput fiecare dimineata investigind site-urile imobiliare. Am inceput sa-mi fac o baza de date pentru locuintele de 2 camere. Datorita faptului ca am 72 de ani si nu stiu cit ma mai tin picioarele mi-am restrictionat optiunile la doar trei variante. :

-parter inalt cu balcon prima optiune,

–etajul 1 a doua optiune ,

sau un apartament la etajele 6-9 cu lift.

Apoi am inceput sa fac citeva vizionari. In fiecare zi vedeam cite ceva. Dupa o saptamina intreaga de intilniri am ramas dezamagit. 6 din cele 7 vizite le-am facut degeaba. Doua apartamente semanau cu niste cocine, 2 erau la periferia orasului, unul avea un pret exagerat de mare, iar la al saselea exista o problema de succesiune. M-am ales insa cu o serie de invataminte. Sa vi le explic poate va vor ajuta cindva intr-o operatiune similara:

1. exista proprietari care sunt pur si simplu nesimtiti: te cheama sa le vezi casa si casa lor arata ca in Marile Sperante a lui Dickens; gramezi de haine murdare in mijocul sufrageriei, balcoane pline de lucruri nefolositoare, gunoiul nedus si bucataria plina de vase nespalate; justificarea unuia dintre acesti oameni a fost ca duce lipsa de resurse materiale, dar concluzia mea fireasca a fost ca lipsa lui reala era cea de civilizatie.
2. alti doi proprietari mi-au prezentat niste apartamente la marginea orasului, departe de orice mijloc de transport in comun si orice magazin alimentar; mi-au aratat cimpul de porumb cu care se invecinau si se mindreau ca zona lor e foarte linistita, nu trece nicio masina prin fata lor; aici aveau dreptate, masinile nu treceau pe acolo, fiindca acolo drumul nu era asfaltat…
3. al cincilea proprietar si-a pus o faianta cu picturi in baie si avea impresia ca ma va impresiona; imi sugera ca apartamentul lui este un palat princiar, desi apartamentul atit in cele 2 camere cit si in bucatarie era…chel de-a dreptul, daca ma intelegeti ce vreau sa spun;
4. al saselea coproprietar avea o sotie, coproprietara si ea. bolnava de Alzheimer care potrivit legislatiei actuale era considerata fara discernamint, adica nu putea semna nimic in fata unui notar. Sotul ei habar nu avea de conditia aceasta si sunt sigur ca exista inca multe persoane in Romania care nu cunosc probleme elementare de legislatie, proprie-tate sau succesiune.

Ceea ca a fost cu adevarat ciudat pentru mine este ca toti, dar absolut toti proprietarii, indiferent de starea apartamentului sau de locatia lui, aveau cam acelasi pret, cel mai mare de pe piata, adica 80.000-85.000 de euro. Probabil ca atunci cind si-au pus anuntul imobiliar dupa ce au vazut celelalte anunturi din online au considerat ca acela este pretul pe care il vor primi. Nu au facut nicio evaluare personala, nu au facut nicio analiza de pret, au considerat ca daca vecinul din blocul de vis a vis a obtinut 85.000 in perioada de boom imobiliar si el este indreptatit sa ceara tot atit.

( Bineinteles ca a existat si un caz mai special: mi s-a cerut 100.000 pe un apartament de 2 camere la parter inalt, dar l-am considerat un pret exagerat si nici nu am vrut sa il vad)

In consecinta, in tolba mea am ramas cu o singura optiune din 7. Dar varianta aceasta este la parter si nu are balcon. Asadar, mai am de cautat . Si mi-am extins aria de cercetare si apartamentele situate la etajele 1-10 din blocurile de 10 etaje.

Oare ce-ar fi sa locuiesc la etajul 6,7,8,9 sau chiar 10? Ce avantaje si ce dezavantaje sunt ? To be or not to be in a ten-story building? Aceasta este o intrebarea pusa de Shakespeare in privinta Danemarcei, adaptata de mine la problema mea locativa.

In municipiul Timisoara sunt multe blocuri cu 10 etaje construite de comunisti prin anii 1978-1980, dupa marele cutremur din martie 1977. Sunt sigur ca blocurile construite ulterior acelei catastrofe nationale respecta toate masuri anti-seismice decise pina acum. Placile tectonice ale subsolului banatean dorm linistite de milioane de ani. Tresar o data la o suta de ani pe la Banloc si Parta, dar foarte slab fara nicio urmare terestra. Linistit din acest punct de vedere m-am apucat sa caut astfel de locuinte.

Nu stiu citi oameni ma citesc, dar presupun ca intre cei 3000 de prieteni de pe Facebook sunt si persoane care locuiesc sau au locuit la etajele 5 -10. Tocmai de aceea imi permit sa le intreb:

1.Care sunt avantajele si dezavantajele locuirii la etajul 3,4, 5, 6, 7, 8 sau 9 ? Dar la 10?

Banuiesc ca lumea nu se va inghesui sa-mi scrie comentarii pe aceasta tema. Dar va garantez ca dupa ce voi face o documentare detaliata a acestui subiect voi fi relativ repede pe primul loc in indexarea Google pe sintagmele potrivite subiectului. Si in acel moment vor aparea si opiniile. Abia astept sa le citesc si sa le inserez in acest material. Ma voi documenta pe parcurs. Las subiectul deschis, dar voi reveni la el cind am mai multe date.

Pina atunci sa analizam citeva concluzii reiesite din investigatiile mele permanente:

1.O prima constatare concreta din peripetiile mele este una foarte dramatica: o generatie intreaga moare. Am constatat adevarul aceasta in primele mele 7 vizionari de apartamente. Patru din cele 7 locuinte vazute au apartinut unor parinti care au decedat. Un alt caz relevant tot cu oameni decedati. O pereche din Vilcea care traise si muncise 25 de ani in Timisoara s-a pensionat anul trecut si s-a retras in casa in care copilarisera undeva in Vilcea, fiindca, intre timp, parintii lor vilceni murisera. Bineinteles ca si-au pus in vinzare apartamentul proprietate de la Timisoara. Si astfel a mai aparut o oferta imobiliara pe piata timisoreana.

Asadar, 5 din cele 7 locuinte vizionate erau pe piata din motive demografice şi sociale.: Bunicii sau părinţii au murit, iar nepoţii sau copiii vor dori sa vinda pentru a face rost de bani ca să cumpere apartamente noi sau sa si le imbunatateasca pe cele aflate in proprietate in suburbiile municipiului. Prognozam ca o vara calduroasa asa cum se anunta a fi vara lui 2025 va creste oferta de locuinte in Timisoara datorita acestor motive demografice.

2. Alta constatare edificatoare privind cresterea ofertei. Doua familii de cetateni romani cu meserii compatibile cu vremurile actuale ( familii de doctori si IT-isti) lucreaza de foarte multi ani in strainatate. Adultii si-au cumparat locuinte acolo, au facut si copii, copiii au crescut, iar meseriile, copiii si locuintele cumparate i-au legat pe toti de o glie straina si, in consecinta, au hotarit sa-si vinda apartamentele de pe plaiurile mioritice. Asa au mai aparut pentru mine si pentru orice doritor inca doua locuinte disponibile in municipiul Timisoara. De data aceasta, migratia a influentat piata imobiliara. Iar aceasta influenta nu este numai pe plan local, ci si pe plan national. Timisoara este totusi un oras, un pol de crestere, in care piata imobiliara nu este atit de versatila, dar am putea analiza influenta migrtiei in orasele mici sau in ruralul din Moldova si Muntenia. Nu doresc sa comentez ce este acolo fiindca nu am vazut nimic cu ochii mei. Eu ma refer doar la ce se intimpla in orasul Timisoara,

3. A treia constatare este pe baza de relief. Timisoara este situata in zona de cimpie si s-a tot largit fiindca i-a permis terenul. Dezvoltatorii imobiliari au speculat chestia aceasta. Au largit vatra orasului enorm, iar apoi au migrat in comunele din jur si le-au apropiat incet -incet de municipiu. Astazi nici nu mai stii cind iesi din Timisoara si intri in Dumbravita, Giroc, Ghiroda sau Mosnita. Aici, in Cimpia Banatului, dezvoltatorii au avut loc sa se „dezvolte” si fiindca astfel a crescut numarul de oferte, pretul pe metru patrat util de locuinta este mai mic decit in Cluj sau Brasov, municipii marginalizate de relieful local. Spre exemplificare la data de 22.06.2025 mpu in Cluj era de 2700 de euro, in Brasov de 1911 euro, in Bucuresti 1841 euro, in timp ce in Timisoara pretul mediu era de 1547.

4. O alta mare problema este cresterea de curs. Cind am inceput sa caut apartamente cursul euro/leu era 4,97. Acum, cind scriu aceste rinduri, este 5,07. Asadar a crescut cu 10 bani. 10 bani la fiecare euro inseamna 10.000 de lei la 100.000 de euro. Daca socotesc in lei, un apartament costa astazi cu aproape 2000 de euro mai mult decit acum 2 saptamini. Daca tendinta de depreciere a leului va continua, foarte multi potentiali cumparatori vor depasi nivelul maxim al gradului de îndatorare de 40%, solicitat de catre banci. Nici nu prea are rost sa vorbim despre IRCC trimestrial sau de ROBOR. Conditiile de imprumut bancar vor fi foarte grele, foarte putini oameni se vor incumeta sa se inhame la o asemenea operatiune. Rata lunara de rambursare a creditului si a dobinzilor aferente va fi de nesuportat pentru cei mai multi. In consecinta, vor scadea tranzactiile si piata imobiliara se va bloca.

Acest documentar este in curs de redactare . Se vor adauga capitole in functie de constatarile concrete din piata imobiliara timisoreana.