partea întâi din romanul INSULA FERICIRII

1.1.SPOVEDANIE PUBLICĂ

Primul pașaport l-am obținut la vârsta de 38 de ani. Ce mândru am fost atunci! Mă consideram egalul cetățenilor europeni francezi, germani, englezi. Mândria mi-a trecut însă repede când am constatat că nu pot călători cu acel pașaport decât în Yugoslavia, Bulgaria, Ungaria și Turcia. Pentru țările din Occident îmi trebuiau vize…Și nu aveam rude sau prieteni apropiați care să îmi trimită „invitații” din țările lor. Europa se temea de un exod migrator al oamenilor din est către vest și cele mai importante țări și-au închis porțile… profilactic, de frică unor complicații ulterioare.

Încet, încet lucrurile s-au rezolvat. S-au semnat contracte bilaterale, s-au anulat diverse restricții de călătorie și începând din 2007, cetățenii români puteau să circule nestingheriți. Nu mai existau opreliști imense, nu se mai puteau pune bariere de netrecut, tratamentul profilactic reușise…

CITESTE MAI DEPARTE AICI