continuarea de la articolul ” Pe o stinca neagra…”

Observam detaliile constructiei si tragem o concluzie certa: castelul era de necucerit in acele vremuri. Zidurile erau groase, construite din pietre mari si colturoase, poduri de intrare in castel nu existau, oamenii acelor locuri intrau in fortareata prin tuneluri secrete sapate in stinca muntelui sau pe scari de sfori care se stringeau la nevoie iar in fata castelului exista o prapastie adinca, al carui fund abia il vedeai. Daca vreun dusman incerca sa asedieze castelul la vreme aceea avea foarte mici sanse de reusita.Si totusi…

„Castelul nu a fost cucerit decit o singura data”, incepe Tickă o poveste. Ne-am adunat in jurul lui sa ascultam istorisirea. Eram cu totii curiosi cum s-a intimplat. „Prin tradare”,ne lumineaza Tickă si apoi continua. „Pe vremea domniei Habsburgilor, un baron local, Erasmus il chema, a inceput sa jefuiasca caravanele care duceau bogatiile bastinasilor la imparatul de la Viena. Era patriot haiducul acesta! In plus, a omorit si un conte-maresal austriac cu prilejul tilhariilor lui. Frederic al III-lea, imparatul acelor vremuri, s-a enervat si a trimis o intreaga armata sa-l ucida pe „tilharul” patriot. Erasmus s-a refugiat in castelul acesta si a rezistat agresiunii austriece luni de zile. Habsburgii nu puteau sa-i vina de hac. Pina intr-o zi, cind a fost tradat …”

Tickă si-a intrerupt povestirea inaintea punctului culminant. Era de efect intreruperea aceasta. Toti ascultatorii au ramas cu gura cascata si urechile ciulite. Dupa citeva clipe de reculegere colectiva, o doamna in virsta a intreabat cu glas stins: „Cine l-a tradat?”

„Ei bine, domnilor si doamnelor, continuaTickă, o greseala minora de constructie a generat o problema majora de existenta. Erasmus avea un dormitor la etajul 3 foarte bine securizat, dar linga dormitor era un WC, foarte putin securizat, cu pereti subtiri. Un slujitor personal de-al baronului a fost corupt de austrieci si a avut misiunea sa anunte cind stapinul sau merge la buda. Intr-o zi,i dupa ce a trecut un an de la asediu, in momentul in care Erasmus a mers sa se usureze, slujitorul a aprins o torta pe care a fluturat-o pe geam. Austriecii au vazut semnalul, au incarcat un tun si au trimis o ghiulea chiar in zidul toaletei in care era baronul. Peretele s-a prabusit si omul a murit. Asa se sfirseste povestea celui mai cunoscut erou al acestor locuri.”

Istoria aceasta ne-a oripilat pe toti. Eu, la fel ca si ceilalti din grup, sufeream ca binele nu a triumfat de aceasta data. Ba dimpotriva! Sfirsitul lui Erasmus a fost tragic si destul de ciudat. A murit pe buda! Inainte sau dupa… A fost fericit in momentul fatal sau inca nu apucase sa-si termine treaba? Ce destin cacacios a avut!

In minte mi se infiripa si un gind politic. In viata mea, am auzit multe povesti cu tradari . Incepind cu Isus si terminind cu Dragnea. Pe Cristos l-a tradat Iuda, pe Dragnea l-a tradat un om pe care il stiu, dar mi-e frica sa il numesc. Dar tradarea de care am auzit-o acum era o tradare cu un puternic iz politic nationalist. Austriecii au reusit in urma cu 500 de ani sa gaseasca tradatorul potrivit care a actionat in locul si la momentul potrivit. Oare astazi mai sunt in stare de o asemenea performanta? Cred ca „da”, dupa cum scriu cronicarii vremurilor.

„ Dar asta nu e tot!” aud glasul lui Crivoi, un pelerin din grupul nostru. Era un tip simpatic. Aflasem despre el ca se trage din vestitul neam al Pescarilor. „Ce ar mai fi?” il intreb tulburat. „Moartea aceasta a fost o sursa de inspiratie pentru George Martin”… imi raspunde. „Cine o mai fi si ala?” murmur eu in barba abia auzit. „Cum,nu stii? Este autorul romanelor din seria „Game of Thrones”. Lordul Lannister a fost ucis cu o arbaletă în timp ce stătea pe W.C. Si sa mai stii ca George Martin a vizitat acest castel in 2011 si fortareata l-a impresionat. Multe din scenele romanului se petrec in incaperi similare cu cele pe care le vedem acum.”

Crivoi acesta incepuse sa ma impresioneze. Tinea minte autori, personaje, scene, descrieri. Stia cine e George Martin si Lannister. Este drept ca era mai tinar cu 20 de ani decit mine, dar gindul ca m-am ramolit complet incepu sa se infiripe. Nu-mi aminteam de loc de scena cu W.C. din film. Uitasem si intriga din „Urzeala tronurilor”. Citi ani sa fi trecut de la difuzare? Care este postul care a difuzat serialul? Oare ce virsta aveam atunci?

Suparat nevoie mare pe nelamurilile mele, il intreb pe Crivoi cel tinar: „De unde ai toate informatiile acestea? Raspunde cu nonsalanta unui cunoscator de domeniu: „De pe Digi24. Scrie acolo tot ce ti-am povestit!”

Asta-i buna. Pelerinul acesta se documentase inainte de pelerinaj. Am mai decoperit un om mai documentat ca mine. Pe primul loc este Tickă Nistor, pe locul doi era Crivoi, enciclopedisti de frunte, ce mai! Eu, care am trait o viata intreaga cu o parere foarte buna despre cultura si inteligenta mea, descopeream ca in grupul acesta existau cel putin doua persoane mai destepte si mai informate ca mine. Imaginea mea despre persoana proprie suferea din plin, iar soclul pe care o asezasem se sparse subit.

In autobuz, pe drumul de intoarcere spre Ljubliana, ma intrebam daca eu, cel mai batrin om din acest autocar, am facut bine ca am plecat in aceasta excursie. Mi-am facut socotelile in minte. Am dat 350 de euro pe bilet, am dat 50 de euro pe diverse intrari la obiective si bineinteles ca am dat si voi da inca 100 de euro pina la sfirsit pe mincare, bere, cafea si cumparaturi. Asadar, total 500 de euro. In schimb, astazi am vazut Postojna Yama Cave si castelul Predjama, miine voi vedea Kotorul, lacul Bled si Ljubliana, iar poimiine Balaton-ul. 6 obiective turistice din 2 tari. Excursia aceasta a meritat banii cu siguranta! Voi ramine cu amintiri frumoase, voi ramine cu satisfactia ca am vazut locuri si lucruri noi, voi ramine cu bucuria ca am cunoscut oameni inteligenti si interesanti… In consecinta, voi merge inainte spre alte destinatii. Chiar daca sunt mai batrin decit Calea Sagului…