1.EVENIMENT PERSONAL

11.08.2025

Incepind de astazi sunt locuitorul orasului-statiune Buzias. Am parasit fara regret municipiul Timisoara, fiindca am ajuns la convingerea ca in Buzias calitatea vietii unui om de virsta mea este mult mai mare decit in municipiul de pe Bega.

Adevarul este ca mi s-a cam aplecat pofta de a trai in Timisoara. Nu este nicio sfârâiala să trăiesti in capitala Banatului. M-am plictisit sa stau de 4 ori la acelasi stop cind fac virajul la stinga in intersectie, nu imi mai place sa merg pe trotuarele infierbintate cind sunt 36 de grade la umbra, ma seaca de seva si de bani incalzirea de la oras pe timp de iarna si nici piata agroalimentara de la producatorii romani nu mai este ce a fost.

In consecinta, m-am hotarit sa-mi petrec sfirsitul de viata la Buzias. Este perfect pentru un pensionar de virsta mea. Ma pot trata de diferite boli, incepind cu acelea de la periferiile corpului si terminind cu cele din centrul lui. Pot bea apa minerala gratis si sper astfel sa scap de circeii care imi strica uneori somnul pe timpul noptii. Ma pot plimba prin interiorul Colonadei care este la fel de frumoasa ca aceea din Karlovi Vary sau Baden-Baden. Pot sta pe o banca in parcul dendrologic in care aerul respirabil este la fel de sanatos ca acela din Davos. Si este umbra, multa umbra, multi pomi care te feresc de arsitele ultimilor ani.

Si oamenii sunt altfel. Mai asezati, mai politicosi, mai destinsi. Nu sunt atit de stresati ca aceia care traiesc in metropola. I-am intilnit astazi de dimineata la o cafea si i-am vazut zimbind. Da, cei mai multi sunt pensionari, ramasi in Buzias dupa pensie, veniti din Timisoara la batrinete, sositi din toate colturile tarii la tratament. Da, in Buzias este o alta viata!

Nu este Opera Metropolitana ca in Timisoara, nu este nici Teatru National, dar locuitorii de aici nu sufera de loc din pricina asta. Linistea si aerul locului valoreaza mai mult decit punerile moderne in scena ale pieselor clasice romanesti. (am fost recent la una si am plecat la pauza).

Textul acesta l-am scris la repezeala. L-am scris in ziua in care am primit extrasul de carte funciara. Dar bineinteles ca il voi relua, il voi analiza pe baza unor criterii obiective si,bineinteles, vi-l voi face cunoscut.

Dvs ce ziceti? Mutarea mea la Buzias este o actiune buna sau rea?

2.CAUTARI SI DESCOPERIRI IMOBILIARE

12.08. 2025

De fapt, sa va explic cum am ajuns la Buzias. In ultima luna de zile am cautat sa cumpar un apartament de 2 camere in Timisoara. Am vazut vreo 9 locuinte in blocurile construite in anii 80 din care 4 erau la parter si 5 la etajul 1. Alesesem cele 2 nivele optionale ( parter si etajul 1) fiindca am 72 de ani si nu stiam cit ma mai tin picioarele. Si am ales „blocurile vechi”, fiindca stiam ca incepind de la 1 august 2025 creste TVA la noile locuinte de la 9 la 21 la suta.

In consecinta, am inceput sa fac vizionari, dar dupa ce mi-am ros cauciucurile si pingelele o luna intreaga prin cartierele orasului, am ramas dezamagit. Trei apartamente semanau cu niste cocine, 4 erau la periferia municipiului, unul avea un pret de 2300 de euro pe mpu si am mai cercetat unul la care exista o problema de succesiune.

M-am ales insa cu o serie de invataminte. Sa vi le explic poate va vor ajuta cindva intr-o operatiune similara in Timisoara:

1. exista proprietari care sunt pur si simplu nesimtiti: te cheama sa le vezi casa si casa lor arata ca in Marile Sperante a lui Dickens; gramezi de haine murdare in mijocul sufrageriei, balcoane pline de lucruri nefolositoare, gunoiul nedus si bucataria plina de vase nespalate; justificarea unuia dintre acesti oameni a fost ca duce lipsa de resurse materiale, dar concluzia mea fireasca a fost ca lipsa lui reala era cea de… civilizatie.
2. alti patru proprietari mi-au prezentat niste apartamente la marginea orasului, departe de orice mijloc de transport in comun si orice magazin alimentar; mi-au aratat cimpul de porumb cu care se invecinau si se mindreau ca zona lor e foarte linistita, nu trece nicio masina prin fata lor. Aici aveau dreptate, masinile nu treceau pe acolo, fiindca acolo drumul nu era asfaltat…
3. alt proprietar si-a pus o faianta cu picturi in baie si avea impresia ca ma va impresiona; imi sugera ca apartamentul lui este un palat princiar, desi apartamentul atit in cele 2 camere cit si in bucatarie era…chel de-a dreptul, daca ma intelegeti ce vreau sa spun;
4. al optulea proprietar avea o sotie, coproprietara si ea. bolnava de Alzheimer care potrivit legislatiei actuale este considerata fara discernamint, adica nu poate semna nimic in fata unui notar. Sotul ei habar nu avea de conditia aceasta si sunt sigur ca exista inca multe alte persoane in Romania care nu cunosc probleme elementare de proprietate sau succesiune.
5. Am mai avut o optiune, un parter in zona Cetatii, dar mi s-a cerut 100.000 pe ea si am scos-o imediat din calcul, 1900 de euro pe mpu, adica vreo 5 pensii medii pe un metru patrat de locuinta.

Ceea ce a fost cu adevarat ciudat pentru mine este ca toti, dar absolut toti proprietarii, indiferent de starea apartamentului sau de locatia lui, aveau cam acelasi pret, cel mai mare de pe piata, adica 83.000-85.000 de euro. Probabil ca atunci cind si-au pus anuntul imobiliar dupa ce au vazut celelalte anunturi din online au considerat ca acela era pretul pe care il vor primi. Nu au facut nicio evaluare personala, nu au facut nicio analiza de pret, au considerat ca daca vecinul din blocul de vis a vis a obtinut 85.000 in perioada de boom imobiliar si el este indreptatit sa ceara tot atit intr-o perioada de criza.

In consecinta, in tolba mea nu a ramas nicio optiune timisoreana. Astfel, am inceput sa caut prin imprejurimi. Am gasit un apartament la Giarmata Mare la 1250 de lei mp, altul la Biled la 1300 de euro pe mp, o casa-brutarie la Dudestii Noi care trebuia renovata complet. Si fiindca imi largisem aria de investigatii imobiliare am ajuns sa o cunosc pe Bianca, un agent imobiliar din Timisoara, nascut si crescut in Buzias. Dar despre Bianca si modul in care am achizitionat o locuinta in orasul statiune va voi povesti in episodul urmator…