19 mai 2024

Astăzi este ziua mea. Împlinesc 71 de ani. Nu vreau să sărbătoresc cu nimeni. Nu îmi place să vorbesc la telefoane. Nu am chef să răspund la mesaje. De cînd mi-am făcut pagină pe Facebook, toți oamenii de pe planetă știu când este ziua mea. Și unii chiar mă sună, alții îmi trimit mesaje cu urări de sănătate, garnisite cu buchete de flori și inimi însângerate străpunse de săgeți.

 Nu îmi dau seama ce vrea lumea de la mine. Primesc telefoane și mesaje de la rude, prieteni, colegi de liceu și facultate. Primesc mesaje virtuale și like-uri de la foarte multe cunoștiinte virtuale de pe Facebook, Istagram și Linked-in. Și nu am timp să răspund tuturor. Și nu am nici răbdarea psihică să găsesc cuvinte pentru fiecare în parte. Le rămân dator și îmi pare rău că le rămân dator. Dar îi rog să mă înțeleagă. Sunt în căutarea unui model de viață care să mă satisfacă. Vreau cu orice preț să-mi cresc calitatea vieții pe care o mai am la dispoziție.

Și mă întreb permanent:”Oare ce fac persoanele de vârsta mea pentru creșterea calității vieții lor?”

Ar trebui să îmi întreb rudele apropiate, colegii de școală, prietenii de pe Facebook. Ar trebui să lecturez documentare, să cercetez sondaje și să urmăresc interviurile cu specialiști din domeniul senectuții. Dar este greu, mult prea greu să înfăptuiesc toate aceste activități fără să am o garanție sigură a succesului. Și nici nu prea am timp pentru astfel de investigații concrete. Timpul e scurt, la 71 de ani, nu știu cât de lung poate fi … viitorul.

Singura soluție rezonabilă pentru răspunsurile la aceste întrebări pare a fi inteligența artificială. Este la modă acum, mulți se sperie de ea, dar eu n-am nicio teamă…

În consecință, în după amiază acestei zile de 19 mai 2024, am deschis laptopul, am găsit Gemini Google și am tastat sintagma: „the list of things to do before death.” (lista de lucruri de făcut înainte de moarte). 

În câteva secunde, inteligența artificială mi-a livrat 19 obiective concrete și mi-a trasat sarcina să selectez prioritățile proprii în funcție de profilul meu socio-psiho-moral. Iar în final mi-a recomandat să urmăresc un film.

Bineînțeles că primul lucru pe care l-am făcut a fost să caut filmul pe net. Și bine am făcut! M-a impresionat și mi-a dat o mulțime de idei. Se numește „Bucket list” , este un film cu doi actori mari în rolurile principale, Jack Nicholson și Morgen Freeman. Scenariul este bun, acțiunea captivantă, decorurile fantastice, punctul culminant este bine ales, dar sfârșitul e trist. Fiindcă toate sfârșiturile de viață sunt triste. Dar merită să fie văzut de toți oamenii care au peste 70 de ani…

Pe scurt, este vorba de doi bolnavi de cancer  în fază terminală, cu mai puțin de 6 luni de trăit, care au hotărât să înfăptuiască împreună 10 dorințe dintr-o listă comună. Astfel, au ajuns să vadă piramidele, să se cațăre pe Everest, să sară cu parașuta și să facă alte 7 lucruri la care au visat o viață întreagă…

Ce mi-a plăcut la acest film? Faptul că în loc să-și plângă de milă, au pornit să cutreiere lumea și au avut satisfacții pe care nu le cunoscuseră până atunci. Au văzut o parte din minunile lumii și au făcut lucruri pe care nu le-au făcut niciodată în viață, dar pe care le-au dorit întotdeauna.

Așadar, după ideea filmului, am început să fac și eu o listă. Am tot pritocit-o câteva ore, dar spre dimineață am terminat-o. Am pus pe ea mai multe dorințe pe care mi-am propus să le realizez cât mai sunt pe acest tărâm. Fiindcă nu am banii omului bogat din film și nici înțelepciunea celui sărac, am ales câteva destinații mai puțin costisitoare, dar realizabile totuși de către un cetățean român cu venituri medii, așa cum sunt eu și așa cum sunteți și domnia voastră.

Prin urmare, eu, numitul Goldiș Dan-Constantin, în următorii zece ani de viață trebuie:

– să îmi vizitez fiicele, nepoții și nepoatele din țară și străinătate cât mai frecvent cu putință ;

– să îmi îngrijesc sănătatea, să mă duc la doctor și să iau medicamentele prescrise în fiecare zi;

-să vizitez anual un mare oraș din Europa, în acele city break-uri de 2-3 zile oferite de către agențiile de turism din România;

-să merg la Jerusalim pentru a vedea Mormântul Sfânt (o singura dată în următorii zece ani);

-să admir aurora boreală

-să cobor în străfundurile pământului într-o peștera vestită (o singura dată în următorii zece ani);

-să plec în câteva croaziere și să vizitez orașele-port din Marea Mediterana, Golful Persic, Caraibe și Orientul Îndepărtat (cel puțin o dată pe an);

-să scriu o carte sau un jurnal propriu (de oricâte ori mă simt inspirat);

și, bineînțeles cel mai important lucru dintre toate „să trăiesc viața din plin.”Această era ultima recomandare a inteligenței  artificiale cu completarea: „Bucură-te de fiecare moment al vieții! Fă lucruri pe care îți place să le faci ! ” 

Trebuie să recunosc că inteligența artificială se perfectionează continuu, a știut aforismul lui Horațiu „Carpe diem”, dar spre deosebire de poetul roman, mi-a propus să am încredere în ziua de mâine. Ce să fac? Eu trebuie să o ascult! Este mai inteligentă decât mine.

PROPUNERE EXPERIMENTALA

Dacă Dvs., stimate cititor, aveți peste 60 de ani, ați putea să faceți acest experiment punând inteligenței artificiale aceeași întrebare. Veți primi aceleași sugestii pe care le-am primit și eu. Și veți putea selecționa din lista generală obiectivele pe care le doriți. Oricum nu aveți nimic de pierdut!

Citeste mai departe AICI

PROPUNERE
Dacă Dvs., stimate cititor, aveți peste 60 de ani, ați putea să faceți acest experiment punând inteligenței artificiale aceeași întrebare. Veți primi aceleași sugestii pe care le-am primit și eu. Și veți putea selecționa din lista generală obiectivele pe care le doriți. Oricum nu aveți nimic de pierdut.

va urma